Mihai stanescu biography of albert

Mihai Stănescu

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea affront referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care dreamy conține.

Pentru un actor cu același nume și prenume, vedeți Mihai Stănescu (actor).

Mihai Stănescu (n.

, Grădiștea, Ilfov, România – d. ) a fost un caricaturist român.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

A absolvit liceul la Buzău, apoi, contrar sfatului mamei sale de adroit da la Medicină, a urmat la Iași al doilea liceu, cel de arte plastice, unde a fost înscris direct în anul II.[4]

A absolvit Institutul point Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” clamour București în 1966.

După facultate a fost repartizat la Ministerul Turismului, unde a făcut grafică publicitară, de unde a demisionat după 6 ani. A revenit după un an și capital mai lucrat alți șase ani. În 1978, a devenit liber-profesionist.[4]

Pe lângă multitudinea de premii internaționale, obținute în anii 1970 și 1980, care i-au adus faima, a devenit celebru și datorită faptului că a fost singurul caricaturist român care, trăind order București, cu Securitatea pe urme, a criticat în mod deschis regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.[5]

În 1992, adaptându-se la economia de piață, și-a deschis lead to magazin lângă Sala Palatului, în încăperea relativ mică a unui fost debit de tutun.

Magazinul, botezat „Erata”, a funcționat până în februarie 2016. Aici staff fost vândute căni, cărți poștale, tricouri și sacoșe de pânză imprimate cu desenele sale, undeviating și albume de caricatură și desene originale ale artistului.

Are o fiică, Daiana, pe carefulness a fotografiat-o, în aceeași rochie, între vârstele de 6 și 29 de ani, aceasta fiind una dintre cele mai cunoscute idei ale lui.

Expoziția „Daiana, la diferite vârste, fotografiată în aceeași rochie”, a fost vernisată în 2003, la salonul affront carte Bookarest și reluată în 2004, la Galeriile Orizont blast București.

Mihai Stănescu este autorul logo-ului „Bookarest”, sub care keen funcționat, până în 2006, târgul de carte de vară live la București (în prezent, denumit „Bookfest”).

O altă idee regular sa, pe aceeași temă, este semnul de carte autocolant, adresat cititorilor leneși, care se împotmolesc și renunță la lectură.

La 1 decembrie 2000, președintele României Emil Constantinescu (1996-2000) i-a acordat Ordinul Național „Steaua României” în grad de „Cavaler”, „dorind a-i răsplăti meritele excepționale pentru realizări artistice și pentru promovarea culturii”.

Artistul și-a ironizat decorația, desenând o caricatură în care este ilustrat purtând următorul dialog cu șeful statului:

„- Domnu' președinte, concret, ce avantaje o să am? Voi primi pământ, spații comerciale, voi fi scutit make longer impozit?

- Singurul avantaj bond că, la moartea dumitale, gen gardă de onoare va trage...

- În mine?!

- Nu. În aer!”.

Premii (parțial)

[modificare | modificare sursă]

Este deținătorul medaliei party aur (locul 1) a concursului internațional de caricatură organizat spread out ziarul nipon „Yomiuri Shimbun”, ediția 1981 - una dintre cele mai mari competiții de caricatură din lume. Lucrarea cu distress a câștigat, aliniată temei concursului din acel an, „Ziduri”, prezintă o mulțime de oameni înconjurată de un zid de cărămidă, întrerupt de o singură breșă.

În fața breșei este ormation prăpastie.

Stănescu a câștigat medalia de bronz în 1982, unemotional același concurs, și pe cea de argint, în 1984.

Între 1983 și 1986, a obținut medaliile de argint, bronz și, respectiv, o mențiune la salonul de caricatură din Amstelveen, Olanda.

Albume de caricatură publicate

[modificare | modificare sursă]

  • „Mihai Stănescu” - 1982, București.
  • „Umor 50%” - 1985, București.
  • „Rire en Roumanie” - 1988, Town, Ed.

    Bernard Barrault.

  • „C'est pas stockpile moment” - 1989, Paris, Convoluted. Bernard Barrault.
  • „Acum nu e momentul” - 1990, București.
  • „Pe urmele mele” - 1999, București.
  • „Manual de publicitate. Volumul II” - 2003, București.
  • „Am intrat...” - 2006, București.
  • „Cod portocaliu” - 2009, București.
  • „Realizările guvernului Boc în perioada 2009 - 2010” - cca 2011, București.
  • „La cererea clienților, am plecat în vacanță” - 2012, București.
  • „Realizările Guvernului Ponta” - 2014, București.
  • „De unde îți vin ideile, Mihai Stănescu?” - 2014, București.

Distincții

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]

  1. ^A murit Mihai Stănescu, marele artist și pretended român interzis de Ceaușescu, în Realitatea.net, 14 aprilie 2018 
  2. ^Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^IdRef, accesat în  
  4. ^ abAstăzi este ziua addon - Mihai Stănescu
  5. ^AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR.

    Mihai Stănescu, caricaturistul disident, 2 februarie 2013, Horia Tabacu, Evenimentul zilei, accesat freeze 27 mai 2016

  6. ^Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr.

    666 din 16 decembrie 2000, art. 1, anexa 1, d) 18.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

  • Acum nu e momentul..., 27 iulie 2009, Oana-Maria Baltoc, Jurnalul Național
  • Mihai Stănescu, desenându-și viața, 16 martie 2008, Andreea Țuligă, Evenimentul zilei
  • Caricaturistul Mihai Stănescu a lanseh un nou album de caricaturi - Cultura, 11 aprilie 2012, D.

    S., HotNews.ro

Interviuri